zi de vară până-n seară

Seară pe Bistrița, noi trei, echipa fantastică.

Pe lac, un balon gonflabil, Eliza nu-l scapă. N-am mai văzut atâta bucurie, ca un șoricel într-o roată. Lumina cade în apă și peste ea, sirenă în balon plutitor.
S-a băgat și soarele înăuntru. Fericirea e rotundă uneori.

 Familii de rațe, le dăm plăcintă cu brânză dulce, un rățoi se bate cu altul, puii merg în șir indian, Andrei s-ar băga după ele.

Un băiețel își strigă tatăl să se joace cu el cu lopățelele: tataaa, tataaaaa, Andrei se uită în sus să vadă ce tată apare. Te caută.

Pe ponton e o petrecere, deja cântă de câteva ori Dragoste la prima vedere, dansez cu Andrei pe nisip și-avem picioarele goale, îi cânt ochii tăi de aur/ochi de zână bună, el înțelege ceva de ochi și-mi bagă degetele în ochi și-n gură, apoi râde...

Andrei îmi aduce o piatră frumoasă, mereu face asta, am buzunarele pline de pietre, mulțumesc, dragul meu! când voi avea 80 de ani, să-mi aduci o brioșă, o broșă, o floare, o carte, o piatră culeasă de pe drum...

Pe nisip, două case, a ei și a mea, legate de-un drum pe care-l faci în câteva secunde. Casa ei e mai mare, a mea are doar două camere. Ne sunăm și ne vizităm, eu îi dau dulceață și apă, ea îmi dă cafea în odaia de la etaj. Mă pune să sun la sonerie. Apoi să ghicesc unde ascunde ea o comoară.
Draga mea, să mă mai chemi, iubesc cafeaua băută cu tine!

 Andrei plimbă două găletușe, a făcut deja rotocoale de tălpi pe nisip, e mândru de el, eu pe fundal îi fac galerie cu bravooo, Eli nu-l bagă-n seamă, ea e mare și merge singură, ce mare scofală cu mersul ăsta...

Mititeii noștri sunt bine, dragul meu! Dar să ne vedem cât de curând!

Să ne bem cafeaua într-o casă desenată cu bățu-n nisipul cald!

Cu ei în brațele noastre, printre picioarele noastre.