scrise cursiv

pe Andrei l-am dorit de parca trebuia sa mai fac ceva aici pe Pamant. ceva important. nu mi-as fi gasit locul altfel. abia acum sunt impacata.

o mama cu doi copii are doua suflete. o mama cu trei are trei suflete, dar Dumnezeu cu noi toti...e plin de suflete. cand ai copii ti se multiplica inimile dinlauntru, se nasc inimi noi odata cu nasterea copiilor, si-ti bat acolo in stanga, bum, bum, bum, bum, unison de fericire.

cand vei avea primul copil o sa scriu despre tine, cum te-ai nascut. ca un exercitiu de memorie a unei mame. povestea nasterii tale. fiecare om are o poveste. este o poveste.

Andrei nascut sub o cifra magica, ca si tatal lui, el pe 5 de vara, tata pe 5 de iarna, amandoi Lucian, luces, luminile dupa care eu ma iau.

daca el e mamos si dragostos si ma alinta si ma iubeste, inversul mamoseniei este copilasenia? daaa, sufar de copilasenie! sa nu ma mai vindec!

tot ce regret e mecanismul rece-al operatiei de cezariana, e o neimplinire de-a mea pe care-o port mereu, as da toate pozele mele in schimbul unor poze in care ei stau la pieptul meu imediat dupa nastere, piele pe piele, fericire deplina, inainte de-a doua nastere am visat ca lampa din sala de operatie se transforma intr-un OZN care-mi fura copilasii, de ras si de teama, atat de mult va iubeam...

ce-i poate ura o mama copilului sau? puteri si neinfricari, ca in basme. augmentative de fericire si bucurie, de frumusete si bunatate. dar ce e mai important, ramane ascuns in inima ei, vorbele devin prea mici micute.

bebelusii inca nu au amintiri, dar le pastram noi pentru ei, noi, cei mari, cuvinte, emotii, gesturi, amestecate si curgand prin sinapsele timpului, in hipotalamusul nostru cu amintiri. azi aveai o coroana albastra din fetru, si 8 dintisori, si zambete. sora ta ti-a cantat hepi barsdei, si ti-a scris numele pe cutia cadoului.

te iubim!