de ieri (telegrafie amestecată)

Prietena mea din Spania a născut o fetiță, e al doilea copil. Isabela. Pe tătic îl cheamă Augustin. Acum e Fericitul Augustin.

O fetiță s-a jucat la nisip cu Andrei, l-a ridicat, l-a plimbat, l-a pupat, ce drăguț e și ce frumușel, apoi către mine: dar să-l păstrați, să nu-l aruncați! draga de ea...

Scris emailuri la editurile de cărți pentru copii. Vrem să facem o mică bibliotecă pentru copiii români din Italia. Sărăcuții, stau cu dicționarul în mănă ca să-l citească pe Creangă. Iar vara, când vin la bunici nu se înțeleg. Asta nu-i la bella vita deloc.

Scârț, scârț, sanadalele lui Andrei prin parc. El e bucuros și râde, oamenii din parc se uită după el și râd. Ce poate face o pereche de papucei.

El îmi culege bețe și frunze. Cinci minute de liniște. Apoi fug după el tot parcul. Merge repede și apăsat. Ca un pui de elefant.

Andreea mă cheamă în Bucovina. Draga mea. Suiți în trenul de Suceava. Faceți două ore, și va iau eu cu mașina de la gară!

Andrei a fost la vot cu tataie, la Bacău, Eliza a fost cu bunica, la iași. Mama lor n-a fost. Ieri în parc niște tineri cântau: 10 mai, 10 mai, regele Mihai! și erau frumoși în inocența lor.

Am primit la ușă o șapcă albă c-un DA mare în frunte, din ce bani au făcut ei șapca asta? i-am dat-o omului care mătură străzile, o poartă mândru. Cred că nu știe să citească. Alt fericit!

Eliza ne sună de la țară: ce face TIUIA? adică Andrei, mereu îi inventează nume, așa cum face și tatăl lor cu ei: Ștrucubendulu, Bujina, Cășun-Cășun, Țucurică, limba spargă de alintat copiii.

Cartea mea, Salman Rushdie, cartea lui, Pocoyo, draperiile trase, capuccino, amiază leneșă de duminică. Mamă-băiețel-armonia-perfectă.

Sunat părintele de la mănăstire, că poate venim pe la el. Haidee, haidee, avem acum și un lac, și animale pentru copii, și unele și altele..

Știu cât e ceasul după avioane, la 7 dimineața spre Timișoara, la ora 2, ăla de Roma, seara târziu, zboară unul spre Dublin, înainte oamenii știau cât e ora dupa soarele de pe cer, eu după avioanele de pe cer…

Lună frumoasă. Noi doi în balcon. Andrei vorbește apăsat până adoarme în brațele mele. Încă o zi.