iubesc viața

când mi-s copiii liniștiți, îmbujorați sub un măr ionatan

 când duminica e o liniște de parcă cineva îți șoptește-năuntru: va fi bine, va fiiii biiineee! cineva ca o voce de înger

când miroase a ploaie, a iarbă, a ploaie, a aer curat, după atâtea zile de sahară

când știi că zilele nu sunt doar dulci, gust greu de suportat neîntrerupt,
 când te bucuri ascuns că zilele sunt dulci-acrișoare, amărui gustate pe limbă, de înțeles fiecare aromă, intim despicată în zece, gustativ, contopindu-se cu tine, ființă amestecată de veselie și întristare, de greu și ușor la un loc

când ai acea poftă de viață, de viața asta dulce-acră, ca niște coacăze pe drumul spre coacere