The true mystery of the world is the visible, not the invisible!
Oscar Wilde

joi, 12 iulie 2012

de la Ana la Caiafa

sau de ce oare nu m-am făcut eu medic sau farmacist?
că bine făceam...am umblat zilele astea cu Eliza pe la câțiva doctori, și-am primit păreri diferite, medicamente diferite, cu reacții adverse diferite și cu acel sentiment că poate greșesc, că poate n-au văzut ei cum trebuie ce are, ba unii m-au sfătuit să merg la psiholog, că tatăl ei a plecat și de aia nu mănâncă.
la psiholog nu am dus-o, nu vreau să-și amintească de-o mamă țăcănită care-o ducea la 4 ani la o femeie ciudată care-o întreba ceva mult prea intim, de suflet,
așa că am luat-o eu băbește, mămește, cătinel așezate pe-o bancă din parc, sub un nuc fâș-fâș, cu Andrei cuminte pe lângă noi, și-am întrebat-o ce are, cum se simte, ce e cu ea, draga mea, și-am vorbit de toate, ca o poveste, că tata n-o minte și n-o părăsește, că o să zburăm cu avionul la el când vine toamna, că noi o iubim, și nu vrem să-i facem injecții, nici să-i dăm pastile sfărmate de la care vomită întruna, și-am mângâiat-o și asculat-o și îmbărbătat-o, iar ea a plâns subțirel, așa, fără lacrimi, în sfârșit, primul ei plâns de când ai plecat, despre ea și despre tine, cum că te iubește și c-o să mânănce când o să-i treacă gâtul.
gâtul care-i este inflamat și are câteva afte, adică nu roșu-n gât, nici amigdalită acută, adică să merg din nou la doctor s-o vadă mai bine, că eu, mamă nepricepută, așa am văzut când mi-a deschis ea gura larg, larg, și întreabă medicul dacă-i așa, calm, nu cumva să-i lezezi orgoliul diagnosticului prost de mai înainte, și daaaaa, asta era, afte, și nu poate înghiți de durere, să nu-i mai dăm antibiotic, îi face mai rău, nici lapte, nici aia, acum îi dăm aialaltă, și aialaltă, bla, bla, bla, bla...

i-am luat un spray cu miere și propolis, cărți noi cu povești și multă răbdare și odihnă, știu c-așa o să-i treacă, trista mea, fată sensibilă până la cer și-napoi, tătoasă, alintătură-slăbătură

acum e mai bine, dar au fost zile ca într-o roată învârtită, amețitor și apăsător, de parcă nu se mai oprea să cobori, să simți pământul neclătinat sub picioare..

Andrei este bine, merge singurel peste tot, pe sub scaune, pe scaune, meșterește tot ce prinde, e curios, cum intră un obiect acolo, dar dincolo, cum se scot și se pun roțile de la o mașină, cum se aprinde lumina, cum se deschide apa, cum de vorbești tu la calculator și el nu te atinge.

Andrei are o prietenă nouă, Diana are 1 an și 3 luni, stau amândoi pe bordură și se uită la copiii mai mari, el o ține de mânuță, ea îl trage de nasturii de la cămașă, eu îi spun să n-o împingă, să-i facă măi-măi, și el se mângăie singur cu mâna pe cap, iar mai nou, a spus prima lui propoziție, primele 2 cuvinte legate, clar răstite, rostite cu telefonul meu la ureche: aio teatea! alo, tata!


eu încerc să fiu tare, deși nu-i ușor, aș vrea parcă să trăiesc într-o familie largă, cu mulți împreună, să ieșim, să pălăvrăgim, verișori, prieteni, amintiri, pe unele bloguri văd cum cei mici cresc cu familia, cu buncii, cu unchi, mătuși, e o fericire de care mă umplu și eu, și mă-ntreb, trebuie oare să fii mormon sau iehovist, sau american ca să-ți fie cei dragi la grămadă, aproape? nu am văzut încă familii de pe la noi care să fie împreună seara în parc, fără intrigi, și bârfe și frustrări, hhhmmm!

afară s-a mai răcorit, și noi, și Eliza de ce-avea pe suflet, așa că suntem mai bine, dar ne e dor de tine, dacă ne citești, dacă ne-auzi, aioo tea-tea! suntem aici împreună la bine, la rău, prieteni mereu!

10 comentarii :

  1. Dor de tata, dor de cel ce o iubeste!
    Sper sa se faca bine si sa inteleaga intelept lucrurile!
    Insanatosire rapida va urez!!!
    Va pup :*

    RăspundețiȘtergere
  2. nu mai tin minte de cand eram mica, daca eram "tatoasa", mai tarziu am tras mai mult spre mama, ca un baiat. Diana e cu tata si ea, vom vedea si mai tarziu daca ii ramane complice; el o alinta mai mult , eu mai tin fraiele la amandoi, oare sunt "mai rece"?
    Elizei ii e dor, dar nu cred sa fie motivul principal ca nu mananca, si inainte te plangeai ca e gingasa, si mai ales daca acum ai descoperit cauza; aftele sunt dureroase, abia le suporta cei mari, d-apoi un copil;
    iar despe familia impreuna sau prieteni, stiu perfect cum e: nici la noi n-a fost super-uniune, desi nu au fost certuri , dar fiecare era legat de treburile lui, nu se faceau reuniuni , cu absolut toti nici la sarbatori; la fel si aici, cu prietenii, aveam obligatii diferite, ei de servici, noi de familie; si ei mai tineri putin; acum cand sunt pe cale sa le vina si lor copii, suntem noi departe, in alte parti unde a trebuit s-o luam de la cap; oricum ai intoarce-o nu prea iese; Diana re seri cand (se )plange ca nu are nici un prieten...mai ales ca acum e vacanta si nu se mai ia cu colegii de scoala...ce putem face?!?
    Sunt momente si momente, cred ca doar pentru cativa e viata usoara sau pentru cei indiferenti care trec prin ea ca rata pe apa

    RăspundețiȘtergere
  3. Roxana, daca reusesti sa o badijonezi cu solutia facuta dintr/un ceai de musetel cu putin bicarbonat. N-am avut probleme din astea, nu stiu daca sta Eliza, tu alegi.
    Of, ce rau imi pare. Va imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  4. Sincer, eu fug de bunica cicalitoare, cicalitoare cu mine, cicalitoare cu copiii. Mai bine lipsa, decat sa tina copiii pe banca. Si ne ascundem intr-o piateta, cu apa curgatoare si petunii mirositoare. Sper sa nu ne gaseasca :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Exista o solutie contra aftelor de la Urgo, cica-i foarte eficienta. Nu-mi amintesc exact sub ce varsta nu este indicata, 4 sau 6 ani. Sunt dureroase si rebele la tratament, ufff, pupam sensibiluta-floricica

    RăspundețiȘtergere
  6. multumim, Liuba! da-i inainte cu cititul, ca bine faci! traieste si prin carti si inafara lor! drag!

    RăspundețiȘtergere
  7. Mari, nici noi n-am putea fi o familie unita, fiecare cu modul lui de-a privi lumea, fiecare cu locul lui de trai, indepartati si diferiti, darr, mi-as dori o uniune a sufletelor macar la o masa de pranz de duminica din cand in cand, si mi-e dor de fratii mei care-s plecati

    RăspundețiȘtergere
  8. Adra, ti-am spus si pe FB de tratament, multumesc!

    RăspundețiȘtergere