The true mystery of the world is the visible, not the invisible!
Oscar Wilde

miercuri, 4 iulie 2012

Tea-tea!

sunt un băiețel mare de-acum. 
 cred că mama pune ceva la cale, șușotește cu Eliza prin casă. mi-au luat o cutie mare și-au pus-o pe cuier, spun că e un cadou, iar Eliza îmi spune că o să am și baloane, apoi zice ura, ura! sunt vesele, înseamnă că datorită mie. că sunt eu cuminte.

 am început să merg. ajung la toate jucăriile. mai ales la ponei. de acolo Eliza mă împinge jos pe covor, nu mă lasă, dar nici eu nu mă las mai prejos, îi închid minimaxul de la telecomandă. dimineața și seara mergem în parc. am destui prieteni, să știi, e tare frumos în lumea celor mari. vorbesc de toate și-aleargă. eu mă țin după ei peste tot. azi m-am băgat într-o scorbură cu gândaci. mama mi-a spus c-o să cresc mareee, mare cât copacul acela. și să fiu sănătos! și eu sunt sănătos, mănânc bine, am descoperit acum caisele, porumbul fiert și-mi mai face mama niște paste colorate pe care le mănânc singur singurel. ba și cu lingura.


seara dormim toți 3 în patul mare. Eliza mă gădilă și ne bimbilim până adormim.
mama ne citește din cărți. știu cum fac toate animalele. mă distrez când se strâmbă amândouă la mine ca să-mi arate cum face găina. mama are o prietenă logoped și-a învățat câteva exerciții pentru Eliza. să le-auzi cum recită prin casă kri-kri-kri, toamnă gri...iar eu îi cânt la chitară, mi-a luat mamaie o chitară de greieraș.
ziua mă joc, dacă vii acum repede la noi, e plin de carioci și de creioane, din sufragerie până în baie. eu scriu cu ele. sora mea vorbește doar cu poneii, m-a zăpăcit, zboară cu ei prin casă. mama îi spune să-i strângă, să treacă la masă, iar ea îi face să zboare, cică un ponei curcubeu are o formulă magică: din puterea mea, îți dau ție putere ca să zbori! iar mama-i răspunde că din puterea mea îți dau putere să vii la masă chiar acum, imediat, că mă supăr!

tea-tea, mi-e dor de tine! e bine cu fetele, dar și-ntre noi, bărbații era bine. mai știi când mă ridicai până sus în tavan, și eu eram cu gura până la urechi? mama nu poate să mă arunce așa. în schimb mă alintă în fiecare zi. și-mi tot spune când ai crescut? când a trecut timpul?
nu știu ce-nseamnă,
 dar parcă eu deja mă simt un băiețel mai mare de-acum!

5 comentarii :

  1. ah, recunoscatoare ca nu tre sa mai scriu literele alea deocheate

    RăspundețiȘtergere
  2. Pozele astea atit de superbe ma face sa zimbesc... Copii tare dulci aveti!!!

    Multa sanatate micului Andrei si multi pupici de ziua lui

    xxx

    Liuba

    RăspundețiȘtergere
  3. La multi ani, Adreiut! Ma bucur ca, intr-o zi, veti fi acolo, langa tati, departe de mocirla de la noi!

    RăspundețiȘtergere