The true mystery of the world is the visible, not the invisible!
Oscar Wilde

joi, 26 iulie 2012

undeva

nu vorbesc despre mine,
de parc-aș vrea să le-ndes într-o valiză pe toate, cuvintele, așteptările, tensiunea aia boțită, burdușită acolo să-ncapă și ea, și lacrimile, zilele astea lungi, mai ales nopțile, la grămadă, de parcă tot așteptăm să plecăm, să le ducem de-aici


ne uităm la toate mașinile gri, așa e mașina lui tata, și la toate avioanele, cu ăsta o să zburăm noi la tata,
el e mic, nu te mai știe,
dar ea îmi vorbește mereu, și mă-ntreabă, nu știu ce să-i zic, când vom pleca, dacă vom pleca, visează un apartament cu balcon mare și-o bicicletă c-un coșuleț în față, să-și țină apa în el, eu o mângâi pe păr și-o dezmierd,
de-ar fi să repet toată această depărtare nu aș mai face-o, niciodată


e o vară atât de lungă, nimic nu e mai este la fel, parcă toate-s fără culoare și-aromă, și trec printre ele în fugă, le-mping de la spate, îi fugăresc și pe ei, de parcă aș vrea ceva să se-ntâmple,
ceva...


poate că visul nostru e să fie aici, să facem noi cumva să le fie mai bine, n-or avea școli bune, nici o țară prea bună, n-or avea acel zâmbet și libertate pe care le-o dorim, dar vom încerca noi să-i creștem frumos, spre minunat, împlinit, resemnat pentru noi, inocent pentru ei

poate că visul nostru, atât de schimbat și visat, ba canadian, ba australian, e numai un vis, poate că e o încercare de-a trăi frumos oriunde ești, aici, sau în orice alt loc, departe sau acasă

oricum ar fi, și oricare ar fi, visul nostru, vreau doar să-l trăim ÎMPREUNĂ
mama și tata și ei doi,


dragul meu!


5 comentarii :

  1. firea ta romantica vrobeste cu aceste cuvinte si inima ta la fel...insa ratiunea trebuie sa te mentina in viata de zi cu zi...realitatea e asa, viata e asa, trebuie sa risti, sa lupti, sa suferi de dor pentru toti si toate ca sa iti vezi familia implinita poate asa cum tu nu ai fost , sa ii dai poate ce tu nu ai avut, toti ne dorim mai bun , mai bine pentru ai nostri
    Si daca nu incercam ne gandim ce-ar fi fost daca...si daca incercam si dam gres ne zpunem ca macar am vazut cum e si am incercat sa fie mai bine...cel mai important e sanatatea, greul trebuie trecut, distanta o sa se micsoreze, doar asteptarea e grea...gandeste-te la altii care au suferit mult mai mult si nu mai au ce si pe cine sa astepte, se lupta singuri..(ai inteles despre cine vorbesc cred, o stim amandoua de ceva timp)...nu stii ce te asteapta maine, dar traim in speranta si planuri...

    RăspundețiȘtergere
  2. Surioara mea draga, nici nu pot cuprinde cu inima cum e sa fii tu, acum. De cand a plecat Lucian al vostru ma podideste plansul la fiecare poza si la fiecare cuvant pe care-l asterni aici, nu pot sa nu ma transpun, sa nu ma gandesc cum ar fi fost daca am fi fost asa, in situatia asta, unul colo, unul dincolo, rupti, eu singura cu copiii ... de-aia nici nu prea pot a-ti scrie, mi-e sa nu te amarasc si mai tare ... Nu ajung oricum vorbele sa spun.
    Nu stiu. Nu-ti pierde puterea, nu-ti pierde speranta, greu o fi, mai mult decat simti ca poti duce, dar sunt sigura ca nu va fi mult. Mie mi-a luat cinci ani sa ajung aici. Nu aveam copii, nu m-am despartit (atunci), am plecat (de tot, s-a dovedit) de langa parinti ... viata mea e intr-un alt univers acum ... totusi cred ca, numarand ce am, binecuvantarile (si las familia deoparte, ca nu pot compara mere cu pere), a meritat, ar fi meritat sa fi fost inca de o mie de ori mai mare, plata, pretul durut.

    Haide, fruntea sus! Imbratisari mii, mii, mii!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Lumina in patru sufletele va doresc,
    si poate chiar mai mult pentru cei mari,
    ca mititeii au ingerii mai puternici
    si stiu ce inseamna jocul si bucuria.

    Dragii de voi,
    fiecare zi ce trece va va aduce mai aproape unpic- unpic,
    deci timpul e bun.

    Colorat sa fie,
    si vesel!
    Draga mea,
    putere si curaj,
    mamica pe care o iubesc!

    ioana n.

    RăspundețiȘtergere
  4. cand am citit postarea asta parca m-ai citit pe mine acum cateva luni. de-abia dupa ce am fost despartiti am inteles cat de mult conteaza lucrurile simple, obisnuite. experienta aceea m-a invatat sa pretuiesc viata asa cum nu am mai facut-o pana atunci. si greul asta are un rost in viata, fir-ar sa fie. sunt alaturi de tine :)

    RăspundețiȘtergere
  5. va imbratisez pe toate, strans, strans, sa-mi mai treaca uratul! drag!

    RăspundețiȘtergere