aer alb

21 ianuarie

Zi cu aer curat!

De sâmbătă fugărită până la Slănic, cu maşina noastră, cea argintie, de încap acum căţel, purcel, soacră, trotinete, şi noi doi, şi ei doi, şi cărticele, şi jucării de ţinut copiii ocupaţi pe drum, mp3urile lui cu Bach sau Inna, combinaţie interesantă, eu încă nu mi-am făcut cd-uri cu muzica mea, n-am timp. Iarnă, iarnă albă, crenguţe de zahăr, nu, mami? şi Andrei somnoros, în braţele mele, cu gluga hanoracului pe cap, ca gangsterii.

Ştii cum se zice în japoneză la copac? nciui! mai nou e pasionată de limba japoneză, nu ştiu de unde vine asta şi inventează cuvinte ca un gâdilici pentru urechile noastre de adulţi, şi ne întreabă dacă ştim ce înseamnă, noi nu ştim, şi tot ea ne zice de unele, de altele, din limba vorbită la polul nord, din căpuşorul ei de 4 ani acuşica.

I-am promis girafe din lemn, de pus la colecţia ei, are girafe depestetot, au nume, au personalităţi diferite, unele s-au rupt, sunt în raiul girafelor, altele s-au umflat de la apă, şi de-atunci nu mai fac baie deloc, stau aşa.

Era cât pe ce să nu găsim nicio girafă azi, câţiva negustori înfriguraţi îşi închideau tarabele, staţi puţin, mai lăsaţi deschis, aveţi girafe din lemn? tati, tu du-te la aia din deal, întreabă acolo! fâş, fâş, căruţul lui Andrei pe zăpadă, aveţi girafe aici? daaa?! ce bine! dar nu le mai scoateţi din cutie? vă rugăm, vă ajutăm noi să le căutaţi, n-am reuşit să mai scoatem cutia cu animale din lemn de sub alte cutii, ce păcat, uite, vino aici, aici au, doar una, o luăm, am zis amândoi în cor, uite, Eli, îţi place? e galbenă! vezi c-am găsit? ţi-am promis!


Alb, Slănicul nins, cazinoul, respirăm, e frumos, ciudat de frumos, amorţit, globurile albe de la felinare, bănci curbate, noi patru, uite, brazii, îţi plac? nu-i vede că-i ceaţă, dar vrea să ne bulgărim, să alergăm, Andrei a adormit în căruţ, cu ochii lui mari, somnoroşi, într-un vis cu surioare şi girafe şi zăpadă.

Alba ca zăpada povestită pe drum înapoi, de ce a murit mama ei, şi mama Cenuşăresei, eu nu vreau mamă vitegă!

Doar ca să nu uităm!

Pe lângă rude, părinţii lui, verişori mici, prânz, maşinuţe înşirate pe covor, 2 ani de la amintirea ei, mamaia tatălui, care nu l-a mai apucat pe Andrei, nepoţel mic, păpăcios de colaci, pe lângă toate astea, noi singuri, cu ei, copiii, ca o familie a noastră, ca un cerc bine închis!