memorie, să nu mă laşi!

24 ianuarie

 Şi noi cum eram? ce mai făceam?

Păi...crezi că eu mai ştiu cum aţi crescut voi 4!?

aşa îmi răspunde mereu mama când o întreb despre noi, despre mine mică, despre ea cu noi mici, despre timp, neavut de petrecut destul acasă, trebuia să fugă la fabrică şi noi să rămânem cu ceaiul pus de ea cu grijă, ceaiul rece până ne trezeam noi, în care înmuiam biscuiţii.

Despre grădiniţa mea nu-mi amintesc foarte multe, frânturi, mirosuri, mirosul fularului la gură iarna, săniuţa şi tata care trăgea înaintea noastră, era uriaş, dulapul, săculeţ, supa de găluşte, grişul, mirosul de ploaie şi melci când ne scotea afară, în şorţuleţe gri, mirosul de tufe cu flori albe, fratele meu la grupa mică, ce mic şi frumos şi cuminte e!

Vag, ca în ceaţă, cu 30 de ani în urmă, 30, ca un bolovan de timp prăvălit peste ani mititei, peste cântece, serbări, părinţi, patul care ieşea din perete, Moş Crăciun. Vag, dintr-un departe departe, oare au fost sau doar le inventează mintea ca un şiretlic?

Azi m-am dus eu după fată la grădiniţă. S-o iau. Aşa cum făcea mama, iar mie îmi plăcea s-o văd venind, o aşteptam. Oare Eliza simte la fel? Cât îşi va aminti din toate acestea? Drumul nostru cu ţopăială, cu ghetuţe vorbăreţe, cu ploi, frunze, castane de dat cu piciorul, zăpadă scârţ, scârţ, linia ferată, fabrici vechi, drumul fără trotuar, de mers aproape prin şanţ, să nu ne calce maşinile, mână de mână, şi ce-ai mai făcut azi la grădiniţă? ahaa, şi ţi-a plăcut? bravo, Eli! Oare îşi va aminti de păpuşa cu părul portocaliu, croşetată de mama repede, repede, până la 4, şi care-a venit s-o ia acasă?

Dar eu?

Eu?

Îmi voi aminti de ei mititei, aşa cum sunt azi? cum au fost azi, o zi oarecare, ea vorbindu-mi despre ce mănâncă fiecare animal, şi tremurând cu mâinile în buzunare, el mâncând supă la prânz şi făcând feţe haioase.

Îmi voi aminti? sau vor fi imagini neclare, ca de după un geam, ca un joc al memoriei?