signing, sau cum ne-am distrat demonstrativ

23 ianuarie

Zi cu multe treburi prin oraş, cu Andrei după noi, cu somn prin maşină, cuminţenie tăcută şi nemofturoasă.

În clădirea unde lucrează Lucian, într-un colţ, mai departe de stradă, un geam colorat şi ceva scris cu...KIDS, hai să mergem să vedem ce e, poate un nou spaţiu de joacă!

Am intrat, era Fast track kids acolo, e deschis de mai mult timp în Bacău, n-am ştiut de ei, eu care credeam că ştiu tot ce mişcă în educarea şi relaxarea copiilor în urbea noastră mai puţin importantă, adică nu mare lucru, avem cursuri pe 3 categorii de vârste, acum începe un curs de signing pentru bebeluşi, nu vreţi să rămâneţi!? este o oră demonstrativă gratuită! nu şi nu, al`dată, că el nu ştie să ia fata de la balet, s-o îmbrace, şi m-am foit, şi-am ieşit, şi m-am învârtit, apoi i-am dat lui instrucţiuni, mi-am luat băiatul şi-am rămas, hai să vedem ce e şi dacă ne place...

şi ne-a plăcuuuuuuuuuuuuuuuuuttttttttttttttttt!

adică a fost exact ce şi cum vreau eu pentru copii, adunaţi pe covor, într-o cameră veselă, cu mame care-au spart repede gheaţa, cu instructoarea Irina, frumoasă, deschisă, cu jucării ascunse, descoperite, cântecele cu ursul Benny, dar cu mâinile Irinei, cu ce faci, Andrei? cu dans, semne, limbajul semnelor, mulţumesc, îmi dai, mingea, baloanele, unde? mâncarea, pa, pa!, vede, ce e, ce e? 

Pot zice că m-am relaxat, Andrei a fost de-o bucurie maximă, a gângurit tot timpul, a savurat joaca şi imaginile şi cântecelele, şi ursuleţul ăla, şi copilaşii, şi jucăriile, şi..şi...şi mai vrem acolo!

Eu am ieşit cu zâmbetul pe buze că ceva se mişcă şi aici, deşi e scuuuuump, dar mi-am spus că poate, poate, România va fi altcumva, măcar pentru ei...asta după ce cu câteva seri în urmă plângeam după Italia şi el mă întreba: ce ţi-a plăcut la Italia? TOT, TOT, Italia e un sentiment! Şi România nu e? râdea el de patriotismul meu...ba e, sentimentele sunt variate, complexe, e ciudat sentimentul de România, dulce, apăsător, frustrant, de la dezgust, oripilare, lehamite, la dor, jale, aer curat, oameni simpli, frumos pe alocuri, e un mozaic.

E bine aici, dar aş vrea mai mult, mai multe, posibilităţi, oameni deschişi, relaxaţi, civilizaţi, bla, bla, bla, blaaaa...

Ca în seara asta.

 

Andrei a fost sufletul cursului, a zâmbit tuturor, şi parcă l-am scos de acolo mai dăştept oleacă...a adormit în maşină buştean, iar prin somn râdea, asta e numai de bine.

Noi am mâncat prin oraş, te miri ce, ea s-a mofturit de la un trenuleţ cu fise, ba că vrea, ba că nu vrea, nu mai pupi jucării şi mofturi de la noi o lună întreagă, asta e pedeapsa tatălui, care sigur nu va ţine muuult, că doar pe la prânz îi cumpărase o carte cu Micuţa balerină.

Şi tu vrei să scrii în fiecare zi despre ce-am făcut? bravooo! rădea el pe sub mustăţi...

Chiar dacă n-o să scriu, o să trăiesc, dacă e ultimul an şi mayaşii ăia de pe muntele lor au văzut vreun asteroid....?

N-au văzut nimic, nu e nimic, hai, somn uşor, a fost o zi frumoasă, înveleşte copiii!