umbrele noastre

15 ianuarie

cer amestecat şi ciudat

duminică dimineaţă cu mofturi, cu gelozie şi întrecere, ea să fie prima, ea să mănânce prima, pe ea s-o îmbrac întâi,
el e din ce în ce mai vorbăreţ şi mai vesel de toate
şi curios de toate, mai ales de lumea Elizei, soră zăpăcită
care uneori îl ignoră, îl respinge sau îl iubeşte scurt, repezit

tot dimineaţă, la TVR Cultural, imagini c-un trib de pe Amazon, copii rotunzi, sănătoşi, umblă liberi prin iarbă, fără teamă de boli, de maşini, de e-uri, nu au noţiunea timpului, îl petrec fără a şti de ani sau săptămâni, doar se bucură de zi şi de noapte, vezi, mama, copiii ăia nu au multe jucării, nu au minimax, dar sunt cuminţi, îi vezi cum aleargă?

nu toate zilele sunt uşoare, am nevoie de ajutor uneori, de un prânz cald mâncat în altă parte, făcut de altcineva, acasă nusemaiterminăniciodatătreaba, găteşti, strângi, iar faci mâncare, dereteci, speli, şidinnouşidinnou , aşă că accept să ieşim, să ne pregătească alţii prânzul, cafeaua, alintul, măcar din când în când, măcar în weekend.

copiii din acel trib nu se spală prea des, ca să nu se ia de pe ei mirosul de copil, să rămână mult timp pe corp, aşa nu-i vor recunoaşte niciun spirit

noi o să facem baie diseară, ne pregătim de grădiniţă, de duhurile cele rele ale răcelilor, alergăturilor, programelor, luatului, dusului...

dar e bine că încă avem, îi avem, pe cei ce ne pot ajuta, părinţii lui, părinţii mei, şi ei pe fugă, de la casele lor, la casa noastră, de la Iaşi tocmai la Bacău, iar şi iar, să fii sănătoasă, mamă, că ne ajuţi, şi te iubim...

e bine că încă putem cere ajutorul cuiva,
să ne mai odihnim de ritmul haişihaişihai-ului,
să mai luăm o pauză, măcar de câteva ore, de câteva vorbe...

umbrele noastre de azi au fost împreună, asta e tot ce doresc!
să-i am lângă mine, cu tarantele, cu gângureli, cu ia şi împacă-i, iubeşte-i, ascultă-i, ai răbdare cu ei...

şi vreau să mai am

o iubire preluuungă, 

aşa ca umbrele noastre pe asaflt