The true mystery of the world is the visible, not the invisible!
Oscar Wilde

luni, 23 ianuarie 2012

la păstrare

Eu am un carneţel nou pentru reţetele lui Andrei.


Ea are un carneţel nou pentru reţetele noastre de medicamente, că e doctoriţă.
Mergem cu toţii la ea să ne consulte, ne măsoară cu o linie mov, ne ia temperatura cu o cariocă, eu aseară aveam 8 grade, apoi ne unge cu toate alifiile din tuburile ei cu sclipici, ne pune plasture, ne dă pastile din plastilină, cam amare, să le bei repede şi cu suc după aia, ca să se ducă gustul!. Din vorbă în vorbă, am aflat că doamna doctor E căsăstorită, pe soţ îl cheamă Minen, că lucrează la mină, şi că nu are copii, da` e frumos să aveţi copii, doamnă doctor, nu vreţi să faceţi? eu...eu nuuu, o să facă soţu` meu unu`!

Tati are o bubuţă cam neastâmpărată, Andrei nişte dinţişori care cresc pe acolo, prin gură şi de asta plânge, iar eu, euuu, am primit o injecţie din creion direct pe braţ, ca să-ţi treacă enervarea când eşti supărată!



Sunt calmă, efectul antidotului din creionul mov de aseară, azi ea n-a vrut la grădiniţă, că acolo fac băieţii ăia gălăgie şi-o doare capul, şi acasă face Andrei gălăgie, dar de-acum pe el a început să-l iubească.

Vreau să fie o injecţie de câţiva ani, să-mi păstrez zenul măcar până-i însor şi mărit pe la casele lor, apoi gata...mergem prin lume hai-hui, doar noi doi, ca nemţii ăia pensionari care citeau ziarele liniştiţi jos în hotel, la mare, îmi zicea el.

Ieri am fugit de acasă, am ieşit cu maşina, i-am lăsat pe amândoi cu mamaie. I-am găsit după 2 ore plângând, pe toţi trei, că nu ştiu ce se întâmplase cu o telecomandă, că i-a dat lui în cap, mititelul, că ea n-a dormit, şi plângeauuuuu, pân-am intrat noi în roluri, în papucii noştri, atât de potriviţi doar nouă, papucii de casă, de părinţi, de stat nonstop cu copiii, să nu fugim nicăieri carecumva. Şi ce dacă probai maşina şi voiai să bei o cafea în oraş, nuuuu, staţi cu noi, epuizaţi-vă, cocoşaţi-vă, faceţi nişte tumbe şi giumbuşlucuri, aici, împreună!





Vreţi cărţi de la librărie? şi noi vrem! să faceţi cumpărături că e cam gol frigiderul???? păi e simplu, eu în căruţul meu, ea în căruţul de cumpărături, e uşor!!! mergem la vară la mare??? iupiii, toţi 4, şi la munte la fel, şi la pădure la fel, şi oriunde, oricând...la fel...

de ce nu mai scrii poezii? şi nu mai pui poze pe deviant? mă întreba el aseară
că nu mai am timp chiar deloc, am altă pasiune, îmi place să fiu MAMĂ, i-am zis strângând din dinţi după tinereţeameaboemă, chiar îmi place!


tu eşti mama perfectă pentru copiii mei, să ştii asta, şi te iubesc!


mi-am luat un album de pus amintirile noastre acolo, ca să nu le uităm niciodată, 
ni-cio-da-tăă!


6 comentarii :

  1. Cu siguranta esti o mama perfecta pentru copii tai!
    Imi place mult hora jucariilor!

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamne, cat de frumos e totul!! Am descoperit blogul tau de cateva zile si sunt fascinata! ma incarca pozitiv intr-un mare fel. Imi place!! Plus ca ma regasesc perfect in postura de mama pe care o descrii tu. Atat vreau sa fiu si da, asa e, caram copilul peste tot dupa noi ca nu putem altfel si nu vrem altfel. Si e atat de firesc, bine si frumos ca nu mai exista un alt fel. Si ne bucuram de tot ca el, ne invata in fiecare moment ce inseamna bucurii mici pe care nu le mai vedem noi adultii si habar nu avem sa le traim daca nu ar fi ei, copiii. Cu bine, Roxana ( tot asa ma cheama si pe mine)

    RăspundețiȘtergere
  3. Azi m-ai lasat fara cuvine! Fara nici un cuvintel! (e de bine, de foarte bine)

    RăspundețiȘtergere
  4. Lore, toate mamele sunt perfecte pentru copiii lor, asa-i? Hora era o discoteca organiyata de DJ Eliza!

    RăspundețiȘtergere
  5. Roxana, nu esti singura, si noi suntem la fel, il car toata ziua dupa mine...intr-o zi am avut o urgenta si a trebuit sa plec la cineva la spital, m-am temut sa-l iau, l-am lasat cu tata si cand am venit acasa (doar dupa vreo ora) avea niste ochisori cat cepele si tata replica: nu stiu ce sa-i mai fac, e dependent de tine. Eu stiu? poate e...

    RăspundețiȘtergere