inventar de sentimente de sâmbătă

7 ianuarie 

ceaţă şi frig, 

fată răcită, bebe mic, noi doi mişunăm pe lângă ei, pentru ei

de la drăgălit, înveselit, împărţit timpul felii, la umplut gradat de emoţii, valuri şi valuri, inventar cu de toate, până la neputinţă şi strigăt de gataaa!

ea mofturoasă, tantrumde4ani, de tocat minutele noastre că nu vrea aia, ba vrea aia, că nu mănâncă nimic, şi nimeni nu o ascultă, n-o înţelege, o enervează Andrei, de ce tooot plânge atâta, pe mine nu mă iubiţi, ştergeee nasuuuuu`, la oliţăăă, mamaaaaa, Andrei îmi ia jucăria, nu pot să mă-mbrac, vinooo la mine, ce tot îi dai ţâţă atâta, tataaa, dă pe minimax, şi pe Andrei îl ridici mai sus decât pe mine, şi râsu, plânsu, gelozia, gelozia, tardivă, năvalnică, cu împins, lovit, strâns, alungat, ţipat, până cedăm: Eliza, te văd îngeraşii că nu-l iubeşti pe Andrei, o să-l ducem înapoi la spital, şi îl ia altă mămică, să-l ducă la altă surioară, nuuuuuuuuuuu, şi acum alt plâns, dus la el şi pupat, 3 minute, pupături numărate, vezi, te iubesc, ţi-am dat 8 pupuţi, apoi repetări, enervări, neputinţe reale, false, ochi geloşi, motive de ceartă

el, mai crescut, prea le vede pe toate, le ştie pe toate şi le vrea pe toate, de 6 luni, de stat în funduleţ, de frustrări cu decibeli bărbăteşti, de urmărit surioară şi tras de păr, de vrut toate jucăriile ei să le mănânce, de vrut doar pe noi, să fie alintat, prezent, în centrul atenţiei, cu ochi mari, să zâmbească, să bată cu mânuţa pe jucării, să se bucure, să râdă, măcar o parte din timp, în rest stă cuminte, se joacă singur, nu este el cel cu monopulul, e cealaltă, speriată, fricoasă, nu cumva să rămână singură, neiubită

şi, doamne, că tare e greu uneori, cu emoţii valpesteval, am mai spus, am mai zis, cu furie şi nevoia de-a plânge în barbă, sec, doar puţin, doar o tură, apoi tras aer în piept, sunt ai tăi, îi iubeşti, au nevoie de tine, e bine să plângi, chiar fără lacrimi, înăuntru, acolo, e bine să fii nesigur şi slăbit, epuizat, dar nu e un capăt, e doar o zi, o altă zi, e o parte din viaţa noastră împreună,

 cu noi tineri, cu ei mici, plângăcioşi, 

ne vom aminti toate astea mai târziu, ei poate nu, vom fi mai bătrâni, în alt timp, poate mai liniştit, şi nehurducat, netras în toate părţile ca un jeleu printre dinţi, 

e un timp de emoţii, nemilosul şi frumosul şi dragostea şi amintirile noastre pemaitârziu.

foto cu ei cuminţi:

cu el

si cu ea

totceavemnoimaidrag!